Scrumez… lenea nu ma lasa sa golesc scrumiera… scrumiera ma impinge sa sparg oglinda, doar ca oglinda… s-ar sparge in bucati. Cioburi cazute pe ciment, aducatoare de ghinion, 7 (ani) la numar.
Scrumez… apoi inchid ochii. Imi ruleaza in winamp… o melodie, spune ceva de „...vara asta e mai rece„… incerc sa imi aduc aminte o nuanta de parfum… cafeaua nu ma lasa.
Am deschis ochii… scrumez… Ce-ar fi sa nu mai fumez? De maine?!?